Admirabila ilustrare a vietii din diverse sectoare sociale, traita sub zodia neajunsurilor provocate de comunism, aceasta carte a Ilenei Vulpescu este oglinda sufletelor ciobite de negrele vremuri de pana in ‘89.

Argentina Boboc (ciudata, dar pitoreasca si graitoare imbinare de cuvinte care sa alcatuiasca numele unei biete fete originare dintr-un sat oltenesc) intruchipeaza svarcolirea unei fiinte de a-si depasi conditia sub semnul careia se naste.Capacitatea acestei fete de a lupta din rasputeri sa ajunga sa-si castige painea la oras e coplesitor de sensibilizanta pentru sufletul oricarui cititor.Si pentru cel care se recunoaste oarecum in pielea personajului, descoperindu-si chiar o lacrima de duiosie impartasita parca Agripinei, dar si cititorului caruia o buna situatie materiala i-a smuls acel graunte de bucurie sadit in sufletul nevoiasului care  ajunge pe culmile profesionalismului numai prin muncusoara lui istovitoare.

Citeste tot articolul

Una din principalele tr?s?turi ale prozei dru?iene ar putea fi considerat? latura ontologic-social? a autorului basarabean, n?scut în 1928 în satul Horodi?te, raionul Dondu?eni. Acesta plaseaz? în centrul crea?iei sale omul, oferindu-i o personalitate complex? ?i, s-ar putea spune, chiar intertextual?, din punct de vedere literar. Omul lui Dru?? poate fi asem?nat cu eroii lui Creang?, apar?ine spa?iului rural, are o gândire molcom? ?i profund?, p?mântean?; în acela?i timp, îns?, este predispus reveriei, auto-analiz?rii, chiar ?i introspec?iei, el emite judec??i de valoare asupra celor în mijlocul c?rora tr?ie?te, le analizeaz? caracterele, apropiindu-se astfel de personajele lui Slavici, într-o oarecare m?sur?. Ion Dru??, cu a sa Poveste a furnicii, împrumut? chiar ?i câteva elemente stilistice specifice lui Emil Gârleanu, truda neobosit? a furnicii fiind o reproducere, la scar? miniatural?, a luptei omului pentru supravie?uire, indiferent de obstacole.

Citeste tot articolul

Au trecut mai bine de 100 de ani de când marele Eminescu se întreba retoric, invocând  trecutul istoric, în acel final al Scrisorii a III-a: Cum nu vii tu, ?epes, Doamne, ca punând mâna pe ei/ S?-i împar?i în dou? cete, în sminti?i ?i în mi?ei?

Evident, vocea indignat? a poetului izvora din dorin?a de a disocia în primul rând valoarea de non-valoare. ?i nu e locul s? elogiem societatea de azi, care în mare m?sur?, vae nobis, este “din topor”. ?i pentru c? tr?im într-o democra?ie, fie ea ?i original?, iar pentru nesim?ire nu se face închisoare, trebuia s? se g?seasc? cineva care s? defineasc? în vreun fel specia nesim?itului, ?i mai cu seam?, s?-i inventarieze tr?s?turile distinctive. Spunem adesea c? Nenea Iancu e inegalabil. Asta nu ne împiedic?, îns?, s? încerc?m, m?car, s?-l egal?m. Slav? Domnului, lumea în care tr?im ne ofer? atâtea surse de inspira?ie! Un Nenea Iancu al epocii noastre, este, iat?, Radu Paraschivescu. Simte enorm ?i vede monstruos!

Citeste tot articolul

“Sa nu-si inchipuie nici un autor ca istoria pe care o scrie e definitiva, e cea adevarata, cea pe care o vor admite si generatiile viitoare”. Asa isi incepe Neagu Djuvara prezentarea cartii “O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri”. Asta parca pentru a pune in garda cititorii, ca lucrarea poate contine date subiective asupra adevarului istoric, sau pentru a ascunde intr-un fel eventualele picanterii de tabloid, iesite la iveala din faptele istorice, motive de atractie pentru tineri.

Citeste tot articolul

Irina Culic este conferen?iar la Catedra de Sociologie, Universitatea Babe? - Bolyai din Cluj-Napoca, cercet?tor principal la Centrul de Cercetare a Rela?iilor Interetnice (CCRIT) ?i autoare a anumitor studii ?i articole, precum ?i co-autoare a unor lucr?ri de specialitate (Statistica aplicat? în cercetarea sociologic?, Reflections on Differences. Focus on Romania)

A?a cum autoarea arat? înc? din Introducere cartea se vrea a fi un îndrumar, un manual atât pentru studen?i cât ?i pentru sociologi sau pentru cei care doresc s? fac? o cercetare în domeniul ?tiin?elor sociale.

Citeste tot articolul

„Rar se întâmpl? ca o lucrare scris? de psihologi sociali s?-?i merite atât de bine titulul”, spune Jean-Claude Deschamps în Prefa?? de la Petit traité de manipulation à l’usage des honnêtes gens. Lucrarea prezint? teoria angaj?rii ?i un ansamblu de fenomene (amorsarea, piciorul-în-u??, u?a-în-nas) carea arat? cum poate fi cineva convins s? fac? un lucru pe „c?i ocolite”.     

Primul capitol „Capcanele deciziei” trateaz? problema individului prins într-o capcan? de propria-i decizie. Pentru a explica mai bine acest fenomen, autorii recurg la propriile exemple (construite cu ajutorul d-nei O., un „personaj” prezent pe tot parcursul lucr?rii) dar ?i la experimente conduse de sociologi importan?i. Primul exemplu care pleac? de la experimentul lui Moriarty, traduce no?iunea de specificitate comportamental?, no?iune care se refer? la dependen?a unui comportament de o situa?ie dat?. D-na O. este pus? în dou? situa?ii nu foarte diferite. In prima, este martora unui caz de furt: unei tinere de pe plaj? i se fur? aparatul de radio, situa?ie în care d-na O. nu reac?ioneaz? în niciun fel. În al doilea caz, aceea?i tân?r? p?gubit? o roag? pe d-na O. s? aib? grij? câteva momente de valiza ei. Un necunoscut se apropie de valiz? ?i nu dureaaz? mult pân? d-na O. sare în urm?rirea lui pentru c? plecase cu valiza respectiv?. Un dintre întreb?rile la care cei doi autori încearc? s? r?spund? este de ce d-na O. nu a reac?ionat similar în cele dou? situa?ii destul de asem?n?toare conform constan?ei comportamentale? Se pare c? d-na O. a reac?ionat diferit pentru c? „fusese angajat? în acest sens” (p. 15), faptul c? a acceptat s? aibe grij? de valiz? a constituit un factor de angajament.

Citeste tot articolul

Pentru mul?i oamenii c?r?ile nu semnific? nimic. Ei spun c? s? cite?ti este o pierdere de vreme pentru c? oricum nu înve?i nimic din ele, fiindc? sunt doar fic?iune. Dar eu nu sunt de acord cu acest lucru, deoarece consider c? citind î?i po?i schimba mentalitatea, felul de a vedea lucrurile. Cred c? din fiecare carte putem înv??a ceva.

Fiecare carte are un mesaj ascuns, care, o dat? descifrat ne poate ajuta s? în?elegem mai bine lumea în care tr?im. Citind, reu?im s? descoperim lucruri noi ?i interesante care, poate odat? în via?? ne vor fi de folos.

Citeste tot articolul

E o carte pe pe care nu merita sa o cititi ! E asemeni stiintei din Egiptul antic la care novicii nu aveau acces. Am constatat cu destula tristete ca atunci cind cineva i-a o decizie isi gaseste 10 argumente ca sa o urmeze. La fel de mult daca cineva cauta sa iti impuna o decizie gasesti tu 10 argumente impotriva ei. La aceasta carte singurul lucru pe care il vrei este sa nu se termine. E prima carte pe care am citit-o cu incetinitorul. E straniu pentru altii dar traiam cu regretul ca i se apropie sfarsitul, ca nu voi trage suficiente invataminte . In plus ma asteptam sa nu pot sa o recitesc pentru ca imi va parea cunoscuta ! M-am inselat. E scrisa in destui registri ca sa dau intelesuri noi acelorasi ginduri si idei formulate de Steve Chandler.
Prima fraza din titlu avea de fapt alta finalitate : E o carte pe care nu merita sa o cititi daca nu vreti sa deveniti dependent de cele scrise in ea. E imposibil ca din 100 de ginduri-idei generatoare de actiune sa nu isi faca efectul macar 3. Am retinut mai multe dar una singura ma facut sa ajung la aceste rinduri : *actioneaza ACUM*.

Citeste tot articolul

Bunul sim? ca paradox este o culegere de eseuri, atât filosofice, cât ?i analitice, care tr?deaz? concep?iile autorului în privin?a anumitor valori existen?iale (modestie, exagerare, cinism), cât ?i asupra timpului ce pare s? fi modificat modul de percep?ie al unor categorii carteziene.

Autorul î?i scrie opera din perspectiva unei pledoarii pentru masur?, dup? formula antic?, binecunoscuta, ‘’metro”, a unei invita?ii la reflexivitate pe tema unei formul?ri conceptualizate : bunul sim?.

Citeste tot articolul

O tragi-comedie. Ce observi la primul contact cu cartea sunt gre?elile de ortografie ale tipografiei, rezi?ti câteva rânduri ?i in?elegi c? acele “gre?eli” nu sunt ale tipografiei ci ale lui Charlie, un adult intârziat, de 33 de ani, care tr?ie?te ca un suflet ve?tejit de la început ?i condamnat s? tr?iasc? încremenit în spa?iul ?i timpul fiec?rei zile… Cartea de fapt este un jurnal al lui Charlie, care se adreseaza la început cu un limbaj greoi sco?ând în eviden?? analfabetismul, naivitatea copil?reasc?, mintea cu inteligen?? slab? care cerceta, dintr-un loc întunecat, prin gaura cheii, lumina orbitoare de-afar?. Singura dorin?? a lui este de a ajunge inteligent. Îi consider? pe to?i din jurul s?u mai inteligen?i, chiar ?i pe ?oricelul Algernon cu care se d?dea la întrecere în proba labirintului.

Citeste tot articolul