Recidiva epică a lui Ştefan Mitroi, după romanul „Căderea în cer”, se produce rapid, cartea (legată, ilustrată, cartonată, lăcuită, datorată Fundaţiei Culturale Libra) având un titlu şocant (Gaura) subintitulat pe cover-page „Apă vie, apă moartă” şi apărând în colecţia „Contemporaneea”, la începutul verii Anului Macedonski, are o dedicaţie (În memoria celui cu care am visat cândva să săpăm fântâni în cer) şi e un micro-roman (162 de pagini culese cu font mare, lizibil şi aerisit) care continuă, în maniera melanj (epico-lirică), să pună în lumină peizaje (termenul poate duce şi cu gândul la francofonicul peizan!) din Sudul natal al autorului, localizat aici a fi aşezarea Purani şi împrejurimile. Împletitura, ca un şnur de mărţişor, de real şi legendar, de viaţă rurală şi viaţă de apoi, de suferinţă fizică şi nădejde metafizică, de laic şi divin reprezintă oferta de savoare, originalitate şi magnetism a lecturii.