“Sa nu-si inchipuie nici un autor ca istoria pe care o scrie e definitiva, e cea adevarata, cea pe care o vor admite si generatiile viitoare”. Asa isi incepe Neagu Djuvara prezentarea cartii “O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri”. Asta parca pentru a pune in garda cititorii, ca lucrarea poate contine date subiective asupra adevarului istoric, sau pentru a ascunde intr-un fel eventualele picanterii de tabloid, iesite la iveala din faptele istorice, motive de atractie pentru tineri.

Lectii de istorie predate de Neagu Djuvara intr-un stil digerabil, curat, care odata citite sunt bune de povestit la agape, pe coridoarele universitatilor la o tigara, sau oriunde vine vorba de fapte istorice bune de contrazis. De ce ne-ar interesa ca ne tragem din cumani, neam turcic migrator, si nu suta la suta din daci si romani asa cum am invatat din manuale si din nenumaratele cantece si poezii de propaganda. Ca Basarab arata in poze mai mult a turc sau mongol decat a roman. Ca domnitori straluciti ca Mihai, Vlad sau Stefan, au fost oportunisti si ca le-a placut mult vinul si femeile…

De ce ne dezamagesc acum, dupa atat timp, acesti domni, dupa ce noi ne visam copii fiind, ca suntem Mihai Viteazu si purtam mari batalii, cu toate ca eram calare pe matura.   De ce a trebuit sa vina Neagu Djuvara cu aceste date suparator de adevarate.

Pentru ca vrem sa stim mai multe despre noi. Adevarul, si nu povesti care sa nasca mituri si statui de ghips. De acest motiv trebuie citita obligatoriu cartea lui Neagu Djuvara.