Au trecut mai bine de 100 de ani de când marele Eminescu se întreba retoric, invocând  trecutul istoric, în acel final al Scrisorii a III-a: Cum nu vii tu, ?epes, Doamne, ca punând mâna pe ei/ S?-i împar?i în dou? cete, în sminti?i ?i în mi?ei?

Evident, vocea indignat? a poetului izvora din dorin?a de a disocia în primul rând valoarea de non-valoare. ?i nu e locul s? elogiem societatea de azi, care în mare m?sur?, vae nobis, este “din topor”. ?i pentru c? tr?im într-o democra?ie, fie ea ?i original?, iar pentru nesim?ire nu se face închisoare, trebuia s? se g?seasc? cineva care s? defineasc? în vreun fel specia nesim?itului, ?i mai cu seam?, s?-i inventarieze tr?s?turile distinctive. Spunem adesea c? Nenea Iancu e inegalabil. Asta nu ne împiedic?, îns?, s? încerc?m, m?car, s?-l egal?m. Slav? Domnului, lumea în care tr?im ne ofer? atâtea surse de inspira?ie! Un Nenea Iancu al epocii noastre, este, iat?, Radu Paraschivescu. Simte enorm ?i vede monstruos!

Scriitor n?scut la Bucure?ti, absolvent al Facult??ii de Filologie, traduc?tor ?i gazetar, Radu Paraschivescu  face parte dintr-o genera?ie care încearc? s? apere ?i s? cultive valorile autentice.

Cartea sa, Ghidul nesim?itului, ap?rut? la Editura Humanitas în anul 2006, trebuie tratat? în consecin??. Volumul, scris în maniera sarcastic? ?i umoristic?, face parte din colec?ia comic? Râsul lumii.  Se spune c? marile cruciade au fost declan?ate de oamenii clerului, prin discursuri mobilizatoare, uneori lacrimogene. Cruciada anti-nesim?ire va începe vreodat?? ?i dac? da, cu plutonul de execu?ie preg?tit?

L?murind pozi?ia acestei c?r?i în contextul teoriei literaturii putem aborda structura  lucr?rii pornind, tocmai, de la aceast? în?elegere a conota?iei titlului.

Nuan?ând spusele lui Jean Paul Sartre „Nu e?ti scriitor pentru c? ai hot?rât s? spui unele lucruri, ci pentru c? ai hot?rât s? le spui într-un anumit fel”, Radu Paraschivescu prin acest Ghid este din ce în ce mai adânc o „con?tiin?? sintagmatic?”, ( R. Barthes), fiindc? textul devine expresia unei tr?iri concrete ajuns? la stadiul  existen?ial.

Cuvântul de întâmpinare apar?ine lui Andrei Ple?u, care atrage aten?ia c? urmeaz? un fals-tratat de proast?-cre?tere,  urmeaz? un prolog-balada al lui ?erban Foar?a ( Ba, foameo, viea?a-i un elastic / da care tragi în chip ?i fel,/ plesnindu-i p-unii peste bot).

Acumularea de date, evenimente ?i simboluri face din aceast? lucrare un instrument de cunoa?tere, iar relat?rile cu gust anecdotic dau densitate epic? lucr?rii. Radu Paraschivescu alege tehnica aisbergului, cea mai bogat? ?i mereu nesatisf?c?toare, p?strând ?i plasând cititorul în starea de curiozitate activ?, de uimire, de surpriz?, obligându-l s? simt?, s? intuiasc?, s? retr?iasc? ceea ce se ascunde sub v?l. Sub val, fiecare dintre noi, mai mult sau mai pu?in…
Incipitul ne descrie manifestarea exterioar? a animalului cu cinci, nu cu ?ase sim?uri. Pierderea cuno?tin?ei, a?a cum dic?ionarul define?te termenul, are vreo leg?tur? cu …nesim?irea? Vom afla citind ghidul, sau poate urmându-l! 

Compozi?ional, cartea se bazeaz? pe un a?a-zis decalog al nesim?itului, (10 porunci flagrant ne-ortodoxe) ne?tiut teoretic de acesta, dar împlinit pân? în cele mai fine interpret?ri ?i diversific?ri. Orice nesim?it îl respect?, culmea!, cu o sfin?enie reveren?ioas?. Autorul men?ioneaz? cu deta?area specific? scriitorului realist mijloacele specifice de risipirea îndoielii legate de presupusul nesim?it: sonorizarea ?i odorizarea. Autorul contureaz? o atmosfer? de horror, varia?iile intervenind doar prin scenele plasate în diverse mijloace de transport ?i eventual, prin durata c?l?toriei Interesante sunt varia?iunile pe aceea?i tem?, a se vedea ?oferul, profesionist sau nu. Esen?ial în acest context este uzul claxonului în zone reziden?iale, ba înc? ?i folosirea wa?ilor ce poate duce la defectarea sistemului de direc?ie a confratelui de ?osea… doar  nesim?itul la volan este regele neîncoronat al ?oselei, autostr?zii, drumului comunal sau forestier, gazonului sau terenului de golf.

Nesim?itul nu e o enigm? pentru nimeni, de?i e imprevizibil. Dac? nu a apucat s?-?i termine num?rul, acesta este anticipat cu r?utate de civilii prin?i între gloan?ele mitoc?niei nemascate ?i cele ale prostiei ce te las? mut…de uimire.

Prostia în democra?ie este înc? mai t?ioasa ?i mai v?t?m?toare decât în orice alt regim. Nesim?irea, la fel. Nu se face închisoare ?i nici amend? nu se d?. ?i ce e gratis, e la îndemân?. Nu este nici r?m??i?? a comunismului, nici hiba a neo-capitalismului. De?i vorbim despre un ghid, descoperim ca nu înve?i sa fii nesim?it, ci descoperi în subcon?tient un fond devastator… Cartea este, prin urmare, un ghid pe dos. Nu ne îndoim c? cititorul  simte asta înc? din titlu. Vei remarca printre rânduri, înc? de la început, c? a locui la bloc nu reprezint? un progres, ?i mai ales, vei în?elege de ce au fost folosite a?a de mult timp pe?terile ?i corturile. Darul divin ?i darul societ??ii se îmbin? in mod ciudat. E o chestiune de destin… al omului modern. O adev?rat? invita?ie la pustnicie!

F?r? îndoial? c? multe din evenimentele relatate sunt experien?e tr?ite, t?ioase, demoralizante, cu nuan?e de resemnare ale autorului. A scoate  faian?a ?i caloriferul din baie la 1 ale lui Ianuarie sau în a doua zi de Pa?te în colaborare cu oprirea apei, iat? un mic infern al omului modern. Nici pe departe nu e infernul lui Dante, ci al t?u, de mân? cu vreo consoart?, care nu numai c? nu te mai ghideaz?, dar nici nu accepta sa te urmeze!

S? nu rat?m petrecerile cu diferite ocazii ?i asezonate cu decibeli mul?i! Printre r?gete ?i zbierate, de la Metallica la Nicolae Gu?? ?i Voltaj, totul e permis când mai-mea îi plecat? la ?ar?. Doar bunicul de la 2 a prins cutremurul din `40 ?i pe cel din `77. În 2006 s? nu-i prilejuim niciunul? În ciuda diversit??ii de forme, nesim?itul nu e cameleonic. El poate imita vaca, porcul, câinele ?i impun?torul leu, dar niciodat? cameleonul. Pentru c? nesim?itul e exhibi?ionist.  El trebuie v?zut, prin asta tr?ie?te. Are un singur rând de scenarii, diversificat ?i totu?i b?tut în cuie! Realitatea descris? în cartea lui Radu Paraschivescu cap?t? accente dureroase, tragice. Nu mai amintim episodul telefonului mobil. Lait-motivele c?r?ii r?mân prostia ?i nesim?irea, care nu au bariere sau grani?e. Sunt emigrante, imigrante ?i chiar transfuge.

În toate situa?iile, nesim?itul e vizibil. Altfel, probabil, s-ar sim?i anulat ca individ. A?a, îi anuleaz? el pe ceilal?i. Nesim?irea e starea de normalitate. Detaliile, devenite plictisitoare prin repetabilitate, v? stau la dispozi?ie în carte. Problema în sine, a dat? dezb?tut?, poate fi un pas înainte pentru eludarea ei. Sau nu… Unele din scenele prezentate î?i dau senza?ia acut? de deja-vu, sunt lucruri pe care le vezi în fiecare zi ?i î?i dai seama c? te-ai obi?nuit cu ele, ceea ce e, în fapt, destul de tragic. Nu po?i scoate o vorb? în preajma nesim?itului, prezen?a lui te enerveaz? ?i te înr?ie?te, dar e?ti redus ?i neputincios. Imposibilitatea de a riposta (din nep?sare sau din spirit de conservare), asociat? unui fatalism mioritic românesc îl fac pe cel care a avut “tupeul” s? se afle la un moment dat lâng? un nesim?it fie s? dispar? cât mai repede, fie, dup? cum spune autorul, s?-?i doreasc? s? emigreze sau, ?i mai bine, s? se sinucid?.

Nesim?itul este un artist des?vâr?it. B?d?r?nia este crezul lui, c?ruia i se închin? cu dedica?ie ?i perseveren??. Tot textul compune astfel un manual al perfectului nesim?it, cu ceea ce se face ?i ce nu. Îns? la final, dup? ce ai râs recunoscând “modelele”, te cuprinde iritarea ?i, imediat dup?, triste?ea. Enervat, te întrebi: Cum salvezi o na?ie sufocat? de flagelul nesim?irii? Pentru c? a?a cum se arat? în text, ironia fin?, înjur?tura sau dezertarea nu au nici o finalitate. R?ul se stopeaz? oare cu ?i mai mult r?u? De aici, imediat triste?ea. Din neputin??.
 
Secven?ele dezv?luie o pedant? ritmare a dorin?ei de satirizare, c?ci râzând îndrep?i moravurile. Reportajele fiec?rei zile semnific? polifonic, experimenteaz? un caleidoscop scriptural, imagistic, cotidian. Filmul acestui ghid- fiindc? secven?ele acestuia pot fi oricând citite ca un perfect scenariu - este un colaj de reportaje orchestrat, propunându-se pe sine ca sub¬stituit, ca plin.

Cartea propune un model al subculturii universale. Ca el este autohtonizat, este meritul lui Radu Paraschivescu. Un scriitor tonic, în?ep?tor prin exemplele vii. T?ios cu motiv, critic aprig al moralei ?i moravurilor în varianta româneasc?, scriitorul reprezint? tipul indignatului ce nu atac? pe nimeni.

De?i aparent o carte u?oar?, ghidul lui Radu Paraschivescu încearc? s? ias? mereu din zona subiectivit??ii vulgare, cotidiene ?i s? propun? o interpretare a vie?ii de zi cu zi din perspectiva unor sensuri mai universale. Literatura înnobileaz? cotidianul.
Stilul lui Radu Paraschivescu nu-i o chestie de scriitur?, ci este o amprent? a sufletului s?u. Stilul vine de la sine, dac? e?ti viu. Nimic mai viu ca aceasta carte vie a autorului.
Ghidul nu se adreseaz? unuia care î?i propune s? devin? nesim?it (a?a cum ?i-a propus personajul lui Martin Page s? devin? prost), ci acelora care sunt deja nesim?i?i , dar doresc s?-?i perfec?ioneze stilul. Fire?te, demersul lui Paraschivescu e mai mult decât amuzant fiindc?, dup? cum singur recunoa?te, nici un nesim?it nu ar comite impardonabilul gest de a citi.

Radu Paraschivescu intr? în categoria caragialescului…. Cu un lexic bogat, o mobilitate de invidiat în specularea unei idei, autorul  reprezint? o oaz? de bun sim? în literatur? ?i mass-media  româneasc?. Opiniile sale sunt (mini-)eseuri care normeaz? prea pu?in educata mas?. Am zice, îns?, ca texte ca Ghidul nesim?itului alterneaz? hohote de râs cu remarci ca: uite, omul ?sta vorbe?te despre vecinul meu de la 4!. Cititorul avizat poate lesne g?si “modele de succes” printre rândurile acidului Paraschivescu, produsul final fiind recomandat de subsemnatul oric?rui doritor de literatur? de calitate, u?or de citit, totu?i extrem de profund?.