Totul pentru pace. Sub aceasta deviza ne motivam deciziile si actiunile. Fie ca luptam pentru pacea sufletului nostru, pentru pacea familiei noastre sau pentru pacea mondiala, pornim lupte numai de noi întelese. Pentru pace distrugem sperantele semenilor nostri, ucidem vise, pornim razboaie, rupem aliante, ne luptam în numele Dumnezeului nostru, si exemplele pot continua.

Un om calatoreste în jurul lumii în cautarea sufletului pierdut; crede ca si’l va regasi doar daca ceilalti si’l vor pierde pe’al lor. Ramas singur pe lumea asta în urma unei regretabile întâmplari, eroul nostru doreste sa afle daca tot ce se întâmpla rau în viata asta, are ca motiv instinctul criminal al speciei umane. Ar fi putut sa’si raspunda si singur la aceasta întrebare daca ar fi avut curajul de a se gândi mai întâi la el însusi. Cât de las trebuie sa fii ca sa te crezi un om corect, cinstit si bine întentionat daca tu fabrici arme. Tot pentru pace. Crezul: oamenii oricum se omoara între ei, însa daca o fac pentru o cauza în care cred, macar o fac cu sufletul împacat, l’a învatat sa uite de el si de ce era mai important pentru el în aceasta viata.

Hot?rât s? întind? la maxim firavul fir ce desparte binele de r?u, ?i r?ul de bine, el ofer? unei comunit??i restrânse dintr’un or??el izolat, posibilitatea de a deveni bogat?, dac? unul din membrii ei va fi ucis. În fa?a provoc?rii, oamenii sunt la?i, au nevoie de un caracter puternic care s?’i conduc?, fie chiar ?i spre pieire. Ei nu sunt vinova?i; ei ascult?, tac, tr?deaz? – f?r? ca m?car s? aib? curajul de a spune DA, sau NU.

Cu un trecut în care preasl?vesc c?in?a unui criminal ?i nicidecum credin?a unui sfânt, cu un prezent sterp ?i un viitor ce nu va fi, mica comunitate ader? aproape f?r? excep?ie la jocul nefericitului om. Optimist cum îi e firea îns?, Coelho încheie aceast? poveste poate prea scurt, prea optimist, l?sându’ne pe noi s? g?sim singuri r?spunsuri la întreb?rile ce ne fr?mânt?.

Ce folos c? nu au ucis’o pe biata b?trân?? Singur? ?i u?or debusolat?, ar fi fost mai de folos moart? decât vie. Ce folos c? s’au întors din drum? Oare nu ar fi reflectat mai bine specia uman? dac? ar fi sacrificat un om nevrednic de aceast? lume? Din ce motiv s’au r?zgândit? Bun?tate, mil?, credint?? Nicidecum, de fric?. Frica de a lua o decizie important?, frica de a nu fi tr?da?i, frica de moarte, sau poate frica de Dumnezeul lor.

Ce le va mai r?mâne dup? un asemenea moment? ?i mai multe regrete, ?i mai multe vise spulberate, ?i mai multe îndoieli asupra propriei persoane.

Ascuns printre rânduri st? faptul c? nefericitul om nu este la prima întâmplare de acest gen. S? în?elegem c? de fiecare dat? povestea a avut un final fericit? Pentru cine?

Dup? aceast? aventur?, eroul nostru va dormi poate mai lini?tit. A aflat c? îngerii sunt ?i ei, tot oameni. Întoarcerea c?tre Divinitate a început pentru el, prea târziu. Oare cine a avut mai multe de înv??at: neferici?ii ?ia sau pacifistul nostru? Oare cum ar fi ar?tat ei peste trei ani?